Pelerinaj la Platina - povestit de Mariana...

galerie foto

Sunt in America de aproape doi ani si jumatate.
Am venit aici la studii si acum lucrez ca educatoare la o gradinita Montessori. Nu m-as fi gandit niciodata ca si aici exista un "acasa". In vacanta de Craciun de anul acesta am avut bucuria de a vizita doua locuri binecuvantate ale pamantului american: moastele Sf. Ioan Maximovici de la San Francisco si muntele unde s-a nevoit Parintelui Serafim Rose.
Sfantul Ioan si Parintele Serafim sunt doi parinti din sec. XX care au miscat inimile multora prin insasi viata lor si prin care multi "si-au venit in fire" din pribegia indepartatului taram al vietii moderne contemporane.

La moastele Sf. Ioan Maximovici
Cartea despre viata Parintelui Serafim cuprinde foarte multe referiri la sfintenia Episcopului Ioan Maximovici. In special capitolul despre inmormantarea Sf. Ioan, despre atmosfera pascala din timpul prohodirii si despre extraordinara evlavie pe care oamenii deja o aveau pentru el, mi-a dat fiori si lacrimi. Apoi, cautand in alte surse, am aflat ca a fost canonizat sfant in 1992 si ca are moaste intregi la San Francisco in catedrala "Sfanta Fecioara, bucuria tuturor celor necajiti" pe care el insusi a ridicat-o si in care a slujit pana la sfarsitul vietii.

E foarte usor sa prinzi drag de Sfantul Ioan. E usor sa prinzi drag si de Parintele Serafim. Primul vine dinspre traditia sfintilor calugari de la Optina, celalalt din valtoarea lumii contemporane si se intalnesc minunat intr-o prietenie in acelasi duh prin dorinta de a fi cat mai aproape de Imparatia Cerurilor. Ambii devenindu-mi foarte dragi, mi-a venit in minte gandul de a merge in pelerinaj la locurile unde ei s-au nevoit.

Cand am intrat in catedrala ruseasca unde se afla moastele Sf. Ioan, tocmai se termina Liturghia si incepea parastasul pentru cei adormiti. Totul in ruseste, nici un cuvant in engleza. Nu intelegeam decat cateva cuvinte pe care le folosim si noi in graiul bisericii: mila, slava, taina, duh. Dar cantarea dulce legata a rusilor, frumoasa pictura a bisericii, lumina tainica a lumanarilor, precum si racla sfanta cu trupul neputrezit al Sfantului Ioan ajuta mult odihnei sufletului celui care e de fata si a celui scris cu negru in pomelnice.

23 decembrie 2006
Seara la vecernie a inceput sarbatorirea Sf. Gherman din Alaska (rusii tin calendarul vechi) pentru care crestinii din zona San Francisco si mai ales rusii au mare evlavie.

In august 1970, Biserica Rusa a consfintit ca Parintele Gherman, cel care a adus ortodoxia pe pamant american, sa fie trecut in randul sfintilor. Mare sarbatoare la catedrala din San Francisco. Cu post si rugaciune, Gleb si Eugen scriu slujbele dedicate Sf. Gherman in engleza si rusa. Tot ei sunt cei care au cantat la strana la slujba canonizarii. In noaptea canonizarii, Gleb simte puternic dorinta de a deveni calugar. Eugen ii impartaseste gandul si hotarasc calugaria care va avea loc o luna mai tarziu. Fratele Eugen va deveni Parintele Serafim, dupa numele Sf. Serafim de Sarov, iar fratele Gleb, parintele Gherman dupa numele Sf. Gherman din Alaska. De numele Sfantului Gherman se leaga infiintarea fratiei celor doi tineri. Episcopul Ioan ii sfatuieste pe Eugen si pe Gleb sa il ia pe Sf. Gherman ca ocrotitor al lucrarii lor misionare. El purta icoana sfantului cu mare evlavie chiar inainte ca acesta sa fie canonizat.

Dupa canonizarea Episcopului Ioan, s-a infiintat in subsolul catedralei "Academia Sf. Ioan Maximovici", o scoala crestina pentru copii, de la clasa intai pana la liceu. Am profitat de ocazie si m-am dus sa o vizitez. Predarea este in Engleza, dar exista si ore de rusa, intrucat majoritatea copiilor sunt rusi. Programa acopera cel putin toata materia pe care copiii americani o parcurg in scolile publice. Profesorii care predau la aceasta scoala sunt ortodocsi si se straduiesc sa ofere copiilor o perspectiva a lucrurilor cat mai lipsita de duhul ateu care stapaneste invatamantul public. In plus, copiii cresc sub obladuirea Sf. Ioan. Baietii au randuiala de a intra in altar la o perioada de timp. Exista ore speciale in care copiii invata cantarile din cadrul Sf. Liturghii, iar in sarbatori deosebite ale anului, ei sunt cei care formeaza corul si dau raspunsurile la strana. In fiecare zi, orele de scoala incep cu rugaciune si se incheie in biserica, langa Sfantul caruia scoala ii poarta numele.

Am petrecut 4 zile la San Francisco la moastele Sfantului Ioan. Cu greu m-am despartit de sfanta racla in ultima seara. Pe drum spre casa, cu bucurie si drag, mi-a venit sa cant: "Doamne, de n-am avea pe sfintii tai rugatori..."



In muntele Parintelui Serafim
A doua zi, porneam spre muntele Parintelui Serafim. Am luat trenul din San Francisco pana in Sacramento si de acolo un autobuz care duce pana in Redding, unul dintre orasele mai apropiate de Platina.
Pe locul unde s-a nevoit parintele Serafim (mutat la Domnul in 1982), s-a infiintat manastirea "Sf. Gherman din Alaska" in care traiesc 12 calugari, majoritatea americani convertiti la ortodoxie. Multa vreme Parintele Gherman a fost staret, acum i-a luat locul Parintele Gherasim, ucenic al Parintelui Serafim. Pe locul unde Barbara s-a nevoit exista acum Schitul Sf. Xenia, in care traiesc 6 maicute, toate de origine americana, convertite la ortodoxie.

La Platina si la schit randuiala zilei e data de slujbe. Slujba de dimineata incepe inainte de ivitul zorilor, la 5.30 la maici si la 4.30 la calugari si dureaza pana in jur de ora 8.30 la maicute si pana pe la 9 calugari. Nu sunt slujbele din noapte, sunt cel mai frumos mod de a ura bun venit luminii pe pamant.

La Platina se face Sf. Liturghie in fiecare zi. Dupa Liturghie, se serveste masa. Unul dintre calugari tine in maini icoana sfantului zilei si i se canta troparul in timp ce se porneste spre trapeza: intai calugarii, apoi mirenii. In sala de mese se citeste din vietile sfintilor sau invataturi de la diferiti sfinti parinti. Staretul are un clopotel din care suna cand cititul trebuie sa se opreasca. Dupa care tot staretul ureaza bun venit musafirilor si da ascultarile calugarilor pentru ziua respectiva.

Unul dintre calugari fusese in vizita la o manastire de aici din America si i s-a dat cuvantul sa povesteasca despre experienta de acolo. Atat schitul, cat si manastirea au propriile lor edituri si fac traduceri din diferite limbi. O maicuta care se afla acum in Alaska a tradus din romaneste viata Parintelui Paisie.

Pe rafturile de la Platina am vazut Patericul romanesc volumul I tradus in engleza. Parintele Staret Gherasim de la Platina imi povestea cu veneratie de Parintele Staniloae, il pomenea in rugaciuni pe Sf. Daniil de la Voronet si a fost foarte apropiat Parintelui Calciu pe care il pomeneste la fiecare Liturghie. Parintele Calciu a fost de multe ori la Platina si la Schit si a tinut cuvantari. Parintii si maicutele s-au atasat mult de sfintia sa. Parintele Gherasim stia cateva cuvinte in romaneste, pe care le zicea cu un simpatic accent moldovenesc, de exemplu "convorbiri duhovnicesti". Am vorbit cu Parintele Gherasim dimineata, inainte de Liturghie. M-am obisnuit deja cu textul Sf. Liturghii in engleza, dar de data asta am avut bucuria de a auzi in mod cu totul neasteptat Sfinte Dumnezeule in romaneste, cantat de calugari americani. Si maicutele de la schit stiau Sfinte Dumnezeule, in plus si Hristos a inviat pe romaneste. Si Doamne miluieste.

In chiliile calugarilor si ale maicutelor nu exista curent electric. Se folosesc doar lumanari si lampi cu gaz. Incalzirea se face cu lemne, iar toaletele sunt in curte. Totul e foarte modest si simplu. Camaruta in care am locuit avea in jur de 2.5 m pe 2 m. Un pat, o masa si un suport pentru lumanare. Icoane pe pereti si un pres micut pe jos. Exista o singura cladire care are curent electric. Acolo se afla si computerele folosite pentru editura.

La Sf. Xenia era zapada, ninsese cu cateva zile inainte de a ajunge eu acolo. Cerul a fost senin tot timpul, bucurat seara cu stele mari, cu o luna in crestere si foarte luminoasa. Liniste si frumusete ca la inceputul lumii. Platina se afla mai la poala muntelui. Acolo nu era zapada. Drumul de la soseaua principala pana sus la manastire e destul de abrupt si sinuos, cu prapastie in dreapta. Cand ninge e destul de greu de urcat.

Parintele Damaschin, cel care a scris cartea despre Parintele Serafim, mi-a arat chilia in care a trait parintele in ultimii 8 ani ai vietii. M-am sfiit sa prind in poza chilia asa cum arata ea pe dinauntru. Era asa cum o lasase parintele Serafim inainte de a se muta la cele vesnice. Cartile pe care le citea inca mai stau teancuri. Masa la care scria - foarte mica - in coltul din dreapta, inca odihnind cateva hartii scrise, poate in celalalta lume. Langa usa era un pat mic, totul simplu si foarte modest. Pe peretele din stanga stau icoanele, raftul de carti si la intrarea in chilie - soba. Peretele din stanga, cel cu icoanele, da inspre> coasta dealului. De acolo de sus, de langa chilie, se deschide o priveliste minunata a vaii de dinainte si a muntelui din departare, cu creste inzapezite si frumos luminate. Copacii vigurosi din preajma, drepti si foarte inalti ca niste coloane ale unei biserici sub cerul liber. Aici a fost raiul parintelui Serafim, cum insusi obisnuia sa spuna.

La Platina totul aminteste de Parintele Serafim. Mormantul sau e chiar in mijlocul asezarii manastiresti, mai sus si la dreapta de poarta de la intrare. In jurul lui si a bisericii se desfasoara viata de zi cu zi a celor 12 calugari. La inceputul vietii lor in pustie, parintele Serafim si parintele Herman citeau slujbele afara, sub cerul liber. Ii vizitau din cand in cand caprioarele, care se obisnuisera cu ei si chiar le devenisera prietene. In mod deosebit, una dintre caprioare care venea si statea langa ei in timpul slujbelor. Intr-o dimineata a venit si s-a asezat pe iarba langa picioarele fratilor care incepusera utrenia. Si a sezut pana la imnul inchinat Maicii Domnului "Ceea ce esti mai cinsitita decat Heruvimii", cand s-a ridicat in picioare. Dupa ce s-a terminat cantarea s-a asezat din nou. Pe locul unde s-a petrecut aceasta intamplare se afla acum mormantul Parintelui Serafim. El iubea foarte mult natura si avea o relatie deosebita cu animalele.

Cred ca lucrarea Parintelui Serafim si a Sf. Ioan e o minune lasata spre intarirea sufletelor noastre pustiite si slabanogite. Astazi, cand legea nu-i mai pune omului cale, gasim cale de mantuire in vietile celor care si-au adus aminte de dragostea lui Dumnezeu. Astazi, cand confortul pamantesc ne pustieste inima, gasim odihna sufletului in pustia si simplitatea inimii sfintilor parinti apropiati vremurilor noastre. Astazi, cand egoismul ne usuca omenia, gasim suferinta din iubire pentru aproapele a prietenilor lui Hristos. Astazi, cand ne simtim parasiti si insingurati, ne rugam de alinare la bunatatea sfintilor cu inima de mama. Prietenia cu sfiintii este unul dintre cele mai mari daruri date omului pe pamant.

In timpul cat am stat la Platina ma gandeam ca in viata oamenilor cu vietuire sfanta nu exista ideea de haos. Alt cuvant isi are stapanirea asupra nestiutului care se petrece in viata lor: cuvantul "intamplare". In romaneste acesta vine din latinescul "in templare", adica inlauntrul templului. Si ceea ce se petrece inlauntrul templului/bisericii, are loc cu voia Domnului si in prezenta Lui. Daca ratiunea lucrurilor le este necunoscuta, ei sunt gata sa accepte ca in mod sigur exista un motiv si o randuiala in toate, chiar daca mintii lor ii este cu neputinta sa le priceapa. Credinta reflectata in cuvant, cuvantul slujind credintei.

Am luat calatoria aceasta ca pe un mare dar de Craciun. Intr-un colt al Americii, intr-un loc uitat de lume, infloreste bucuria de a fi crestin si de a fi parte din familia ortodoxiei. Nu credeam ca voi avea vreo legatura de suflet cu vreo parte din pamantul american. De cand am venit in America nu m-am simtit niciodata atat de aproape de oameni ca de maicile si parintii din muntele Parintelui Serafim. Bucuria primirii de straini si puterea de a accepta pe fiecare asa cum este, dragostea cu care se despart de oameni si dorul dupa fiecare om care pleaca mi-au miscat sufletul in adanc si mi-au mangaiat cu duiosie dorul de acasa si sentimentul pribegiei. Am plecat de la Platina cu suflet bogat si cu nadejdea ca ma voi intoarce acolo unde pamantul e mai aproape de cer, leagan durerii, binecuvantare bucuriei, acolo unde zavoarele inimii cad in neputinta si din adanc se deschide o noua cale catre cer. Am adus cu mine imaginea vie a unui taram sfintit, a naturii frumoase si sper, binecuvantarea Parintelui Serafim. Pe care o trimit cu drag mai departe.